Citind astazi articolul despre expeditia pe corabia de peturi si am remarcat din nou cat de mult conteaza un gest care consideram ca este minor, un gest pe care il consideram fara efect dar care amplificat la scara planetara si inmultiti cu miliardele de persoane de pe glob a produs continentul de deseuri din oceanul Pacific.
De cele mai multe ori atunci cand ii indemnam pe prieteni sau pe colegi ca este bine sa fie cu luare aminte la actiunile lor cu privire la mediu primi raspunsuri care suna cam asa:”… sigur tu o sa fi salvatorul planetei…” , “cand se va distruge pamantul oricum vei pierii si tu odata cu restu”, “oricum noi o sa fim demult morti cand se vor termina resursele” … si exemplele pot continua. Cu siguranta in cele mai multe cazuri ei pot acea dreptate, dar oare asa trebuie sa tratam noi responsabilitatea fata de generatia viitoare?
<!–more–>
Oare este corect ca atunci cand spunem ca facem tot ce este mai bun pentru viitorul copiilor si nepotilor nostri sa procedam de asa natura incat sa distrugem foarte mare parte din ceea ce ar putea sa le fie un motiv de bucurie. Este normal ca noi sa nu reciclam nici macar neselectiv deseuri ci sa lasam ambalajele acolo unde devin inutile, sau cel putin asa credem noi ca sunt inutile dar odata ce nu duc la centrul de reciclare o doza atunci acea doza probabil pe de o parte aproape sigur nu va mai ajunge vreodata sa fie materie prima pentru o alta doza iar pe de alta parte cu siguranta daca nu se va gasii cineva care sa recicleze acel recipient acela va deveni un “intrus” in mediu in care noi am “binevoit” sa il parasim. Iar acest gen multiplicat va putea produce un munte de deseuri asa cum sa intamplat in oceanul Pacific unde deseuri din toate raurile si marile lumii prin curentii fluaviali, maritimi sau oceaniti au furnizat cu interventia noastra “binevoitoare” materie prima pentru construirea unui nou continent, da un CONTINENT DE DESEURI”, un continent unde probabil foare multi au contribuit si la care ar trebuii sa ne simtim mai mult decat jenati ca am reusit sa acoperim construim o mica insula de deseuri in ocen, caci catunci cand vorbest de cativa kilometrii patrati de deseuri cu peste 3,5 tone de deseuri unde se gasesc de la bidoane de dimensiuni mai mari pana la bicati de plastin ce cativa centimetri este clar ca putem spune de spre o opera dar in semn negativ, in sensul in care dorim sa ne acoperim urcatul si apa de deseuri. Sigur vom putea spune ca de acea masa de deseuri noi suntem mai putin responsabil si probabil romania are un aport mai mic dar nu putem proba asta, ideea este ca noi construim lacuri de deseuri la noi acasa in majoritatea zonelor de agrement unde spunem ca mergem sa ne relaxam dar in plus de asta incet incet transformam acele locuri in mici gropi de gunoi.
Si iata consecinta actiunilor marunte tone de deseuri pe mii de metrii patrati ar trebuii sa luam ca exemplu acest efect si sa reactionam caci avem dovada faptului ca mici bucatele au creat un continent asa cum mici gesturi ale noastre ar putea salva “continente de resurse”

Articol publicat pe EcoBlog
htoma.ecosapiens.ro